”Fetele sunt învățate încă de mici că trebuie să aibă grijă de sentimentele celuilalt și să se lase pe sine pe locul doi”



Femeia a fost întotdeauna un simbol al frumuseții, al gingășiei și delicateții. Cu sentimente discrete și suferințe ascunse. Încă de mică este învățată că ea trebuie să aibă grijă de relații și că nu trebuie să rănească sentimentele celuilalt . Societatea îi impune femeii standarde de frumusețe, societatea îi spune că este incompletă și nefericită dacă nu este căsătorită și nu are copii. Întreaga viață a femeii se învârte în jurul comparației - o comparație critică și constantă. De cele mai multe ori mesajul pe care îl primeşte femeia de la societate nu este că are valoare în sine, ci că modul în care arată şi succesul pe care îl are sunt cele care îi dau valoarea. Despre femeie, despre lumea și alchimia ei fascinantă a vorbit Otillia Mantelers, expert în parenting, în cadrul unui PSIHOatelier intitulat ”Femeia și alchimia ei – frumusețe, durere și putere”.

Iată câteva dintre subiectele dezbătute:

- Despre opresiunea femeii

”Verbul care ne-a definit încă de la început pe noi, femeile, a fost : A AȘTEPTA”

Unele așteptăm dragostea, altele bărbatul iubit, unele afecțiunea, altele momentul potrivit...

Competiția între femei apare și în familie- între frați, între mamă și fiică...”

Între femei, deseori, se nasc comportamente de competiție sau rivalitate. Atitudinea competițională față de alte femei își are rădăcinile în copilărie, atunci când persoanele semnificative din viața noastră ne-au oferit exemple de comportamente și ne-au transmis valorile lor de viață.

O mamă trebuie să fie conștientă că, în calitate de model, deține anumite trăsături care fac obiectul dorinței fiicei sale.
Este necesar ca ea să-i sublinieze calitățile fiicei și să o întâmpine cu deschidere și căldură, încurajând-o în permanență.

Bărbaților le este mult mai bine cu competiția. Ei se împrietenesc chiar și în competiții. Bărbații discută mult mai liber și mai sincer între ei, nu se ceartă pentru nimicuri.

Fetele sunt învățate încă de mici că trebuie să aibă grijă de sentimentele celuilalt și să se lase pe sine pe locul doi.

”Trebuie să ne învățăm fetele că este ok să se bucure atunci când câștigă. Nu să-i spunem că celălalt a pierdut și dacă ea se bucură îi va răni sentimentele.”

Încă de mici învățăm ce este iubirea și cum trebuie să ne comportam ca să primim, într-un fel sau altul, afecțiunea după care tânjim.

”Am fost învățate că nu suntem ok dacă nu avem grijă de ceilalți pentru că îi vom pierde.”

- Creierul femeii versus creierul bărbatului

·         Bărbații au mai mulți procesori în amigdală
·         Creierul femeii înregistrează mai profund stresul psihologic


-  Despre ”eu” versus ”noi” într-o relație

·         Moștenirea femeilor este aceea de a avea grijă de relație și nu se sine.

Femeia a învățat încă din copilărie să aibă grijă de relații. Dar de sinele ei, nu…

- Furia femeilor

”Ați observat cum noi, femeile avem tendința să ne cerem iertare excesiv, ca și cum ne-am scuza în fața tuturor pentru simplul fapt că existăm? Din copilărie, o femeie a învățat că trebuie să se mulțumească cu puțin, să se sacrifice, să pună nevoile celorlalți înaintea propriilor nevoi. Am învățat să avem grijă de ceilalți, de relații, dar de noi însene nu. Nu știm să primim, ne e teamă să cerem, să nu supărăm, să nu fim certate pentru că suntem prea bune. Uneori devenim masculine datorită job-ului pe care îl avem, ceea ce e dureros pentru relația cu partenerul. Una din cele mai cunoscute cercetătoare a sinelui femeii, Dr. Harrier Lerner spunea despre noi, femeile că de mici am fost dirijate să învățăm că furia e dușmanul nostru, iar starea de victimă este cea care ni se potrivește cel mai bine. Am învățat să reprimăm furia și să o înlocuim cu sentimentul de vinovăție.

Nici bărbaților nu le este mai ușor. Un bărbat a trebuit să învețe când era băiețel că e prea zgomotos, că ocupă prea mult spațiu și că trebuie să se restrângă cu manifestările lui debordante și pline de energie. A învățat că a fi trist nu e masculin, dar a fi furios da. A crescut știind de mic că, atunci când va fi mare, va trebui să aibe cel mai bun serviciu, pentru că altfel nu e bărbat.
Cum ar fi ca femeile să se mulțumească cu nimic mai puțin decât TOTUL? Cum ar fi ca femeile să se reîmprietenească cu furia și să o privească ca pe o luminiță către o durere veche? Să învețe ca într-o relație să nu se mai axeze doar pe “noi”, ci și pe sine?
Am fost învățate să ne reprimăm furia pentru că o fetiță furioasă nu este frumoasă. Când ne simțeam furioase înlocuiam furia cu teama sau vinovăția.”

- Cele două atitudini ale femeii în fața furiei

* Sindromul ”fetița bună”
Mă înfurii, dar imediat reprim. Pentru că îmi reprim furia apare vinovăția și nu mai am timp să mă gândesc la ce m-a înfuriat.

* Sindromul ” scorpia”
Ea își aruncă furia.  Este considerată nefeminină și i se spune ”ești isterică!”

- Mecanismul schimbării
Când vrei o schimbare spui ”eu vreau să se întâmple asta”, iar celălalt va veni imediat și va spune că nu este ok, ” de ce vrei asta?”
Când vrei o schimbare trebuie să anticipezi că celălalt va contracara.

- Cum descifrăm conflictele

·         Învinuirea celuilalt
·         Ea se apropie, el se distanțează

Atunci când apare un conflict nu trebuie să intrăm în defensivă, nu trebuie să ne explicăm, ci să-l validăm pe celălalt.


***
Otilia Mantelers este instructor Parenting by Connection, trainer de Playful Parenting și specialist în joaca terapeutică cu copiii de la 0 la 10 ani. De asemenea, Otilia este curator de conferințe internaționale de parenting și de cuplu. Blog: www.Otiliamantelers.ro 




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu