Din ce în ce mai
mult, îmi dau seama că mai avem atât de multe de învățat.... noi, ca nație. Observ
în fiecare zi, cât de lipsiți de profesionalism suntem și cât de ușor ne numim
PR, organizator de evenimente, speackeri... cum fluturăm astfel de titulaturi,
la modă, fără să știm să facem niște lucruri esențiale când vine vorba de
meserie.
Seara trecută am
fost la lansarea unui film. O lansare promovată în mass-media. Un film despre
Arsenie Boca. În zilele pe care le trăim, când orice are legătură cu Arsenie
Boca este un succes din start, mi-e greu să cred că tu, ca organizator, care
ți-ai și promovat evenimentul, nu îți
imaginezi că va exista un mare interes. Precizezi că intrarea este liberă și
stai liniștit... ocupând primele 2-3 rânduri ale sălii cu nume scrise pe hârtie
pentru invitați. Oamenii vin, vin... nu au unde să se așeze. ”În picioare nu e
voie, interzice ISU”, spune domnul de la pază. Sugerează ca oamenii să se așeze pe scări. Un domn care
își făcea aer cu o iconiță cu Arsenie Boca, spune colegului...de scară.. că ”Părintele
e cu noi aici și nu are ce să se întâmple”. Nu de aceeași părere a fost paza,
care după ce a spus stați pe scări, nu în picioare, își dă seama că ISU nu
permite statul de scări.
Oamenii încearcă
să se înghesuie câte doi pe un scaun...cam greu... Până la urmă trebuie să
renunțe. De pe scări, se mută, iarăși, lângă perete. „Nu e voie lângă perete. Culoarul
trebuie să fie liber”. În continuare câteva locuri sunt păstrate pentru invitații
care întârziau să apară, în timp ce oamenii se uitau în toate direcțiile
căutând un colțișor de scaun.
Într-un final se ocupă și acele locuri.
Un domn anunță că nimeni nu stă în picioare și nimeni nu stă pe scări, cine e în plus, față de locurile de pe scaun, trebuie să plece acasă.
Un domn anunță că nimeni nu stă în picioare și nimeni nu stă pe scări, cine e în plus, față de locurile de pe scaun, trebuie să plece acasă.
La ușă, alte
persoane. Se creează o mică îmbulzeală. Cei doi domni de la pază comentează pe
sub mustăți...”nu vor să plece acasă!”. Mda... nu voiau să plece... veniseră la
un eveniment anunțat a fi cu intrare liberă.
Nu dau sfaturi,
nu organizez evenimente. Spun doar atât: când organizați un eveniment, nu
uitați cui vă adresați, care este publicul țintă și nu aruncați cuvintele ”intrare
liberă”, înainte de a solicita o înscriere prealabilă. Asta în cazul în care vă pasă de public. Mie, pur și simplu, mi-a fost
milă de cei veniți acolo, cu dorința de a viziona un film, și nevoiți să plece
acasă pentru că... au fost în plus.
Specific, noua, romanilor! Nimic nou!
RăspundețiȘtergere